Episodul aproape 5, dar nu e acesta (5-ul sta sa vina…)
Stiati ca a venit Craciunul? Nici noi.
Nu ne credeti?
Mergeti in Carrefour, Cora, Real, Metro sau in orice mall. Afara toamna tarzie, inauntru te impiedici de reni… dupa principiul: “A trecut vara, hai repede sa ne cautam brad”.
Nu ne intelegeti gresit. Sarbatorile de iarna reprezinta probabil cea mai frumoasa si mai vesela perioada a anului. Poate tocmai asta e motivul care declanseaza toata aceasta isterie a decoratiunilor si a cadourilor afisate prematur peste tot.
Ho, ho, ho! In sensul de HO! (nu-i refrenul mosului) Opriti-va! Chiar daca ne luam brad din noiembrie si ascultam colinde, Craciunul, culmea, tot pe 25 decembrie pica si anul acesta!
Episodul aproape 5 reprezinta darul nostru catre poporul roman de 1 decembrie. La multi ani, romane! La multi ani, Romania! Pe 1 petrecem din zori pana-n noapte:
sa curga vinul
sa trosneasca ciolanul in fasole
sa cante Furdui Iancu
si sa-ncingem o hora mare, cea mai mare si mai tare.
PS: Pentru a va spama cu sufletul impacat, atunci cand apare cate un episod nou, dati-ne un mail gol la cichitine@yahoo.com
Candva omul era fiinta sociala: inventa mereu cate un motiv pentru a iesi la bere cu prietenii (vorba aceea – “Buna-i painea, nu-i ca ceapa/ Dar nici berea nu-i ca apa”), canta impreuna cu gasca la cimpoi, mandolina, muzicuta si uneori, de nevoie, la fluierul piciorului, arunca o minge si fugea alaturi de ceilalti dupa ea, iar munca in echipa presupunea interactiunea directa, nu transferul de biti.
Ca o concluzie, afara (in lumea reala) fiecare individ isi doreste sa apartina unui “clan” cat mai puternic, unei comunitati cat mai importante. Transpunem acum aceasta dorinta in planul virtual.
Sa vedem ce iese: hi5, MySpace, Facebook, Twitter, LinkedIn, Ikonect, Tagged, Yahoo Groups… ne-am plictisit. Alegem “aleator” una dintre cele mai nefolositoare retele: hi-cinciul. Pur intamplator acest “clan” este pe prima pozitie in tara noastra (“Cine e pe primul loc? Cine e pe primul loc?”), desi la nivel mondial ar putea fi doar un user Facebook.
Imaginati-va o piata imensa in care fiecare utilizator are taraba lui si “se vinde”: masculul feroce transpirat (uns cu ulei:))), fotografii dezinhibati (ne fac poze cu posteriorul lor paros), nobilii de maidan (pozeaza in sufragerie purtand haina buna de blana a mamei), diva celulitoasa (focoasa pentru ca aduce mult a foca) si exemplele pot continua, dar am preferat sa lasam imaginile de mai jos sa vorbeasca.
Asadar nu conteaza continutul cat timp ambalajul este bine “colorat”. Cu alte cuvinte aici este cel mai bun loc in care te poti da mare cu tot ce n-ai… Asa ca hi5 de aici!
Exista si aspecte pozitive ale retelelor sociale. Putem primi informatii utile intr-un timp foarte scurt, putem gasi persoane din acelasi domeniu profesional cu noi sau…nevasta. Nu vrem sa pierdem toata ziua, astfel ca a venit momentul sa dam log out!
Oare suntem multi cei care ne facem conturi pentru ca e la moda si apoi asteptam sa vedem ce se intampla?… Si apoi? Pai si apoi… NIMIC.
Dupa discutia pe mess cu amicul aflat in aceeasi camera si vanatoarea splendorilor de pe hi5 ne-am intrebat ce sa mai facem. Nestiind raspunsul am apelat la cel mai “destept” prieten. Il cheama “Google”, are 11 anisori si raspunde zilnic la milioane de intrebari. Totusi noi l-am inchis cu una: “Eu cu cine votez?”, replica cetateanului turmentat din Caragiale. A returnat 953.000 de rezultate in 0,35 secunde, dar niciun raspuns.
Google sare-n ajutor,
Daca neuronii-ti mor;
Dar si Google-ul tampeste,
Pe cel care nu gandeste.
Cum oare se descurcau oamenii I.G.? (Inainte de Google)
Scenariu “apocaliptic”: incercati sa traiti o luna fara Google. Cum ar fi viata fara “el”? Nu stim!!!, nu avem unde sa cautam…
Tovarasul nostru poate fi si amuzant. Pentru cei care nu au incercat inca asta, scrieti acum pe Google “google Chuck Norris” si apasati butonul “Ma simt norocos”. De asemenea puteti scrie “french military victories” si apasati din nou “Ma simt norocos”.
Si pentru ca toate cartile din biblioteca si Google la un loc nu sunt de ajuns, pe net exista si o enciclopedie virtuala: Wikipedia. In traducere, WIKI inseamna “What I Know Is” adica “ceea ce stiu este”. Din pacate, ceea ce stiu eu nu este mereu corect. Wikipedia este un site de tip open source, unde orice persoana poate adauga un articol.
Deci ci chi wiki?
PS: Pentru a va spama cu sufletul impacat, atunci cand apare cate un episod nou, dati-ne un mail gol la cichitine@yahoo.com
In urma cu 400 de ani, oamenii nu comunicau prin siruri de consoane si cifre, iar pe acest teritoriu inca se vorbea romana. Dam ca exemplu un citat dintr-o carte tiparita in acea vreme de Coresi: “Daca am cetit, bine am socotit si am aflat… si mie toate placura si am scris cu tiparul voua fratilor romanilor sa va fie pre invatatura.”
Acum, sa presupunem ca ne atacau turcii. Badea Ion urca dealul din spatele casei, aprinde capita de fan si urla cat il tin plamanii:
- Gheorgheeeeee! Buzz bah!
Iar badea Gheorghe ii raspunde:
- Aaa!
- Fugi bah! Vine turcii!
- Oca… Otravisi fantana?
- A, fantana, nu muierea?
Ce ar fi insemnat daca stramosii nostri chiar ar fi purtat o astfel de discutie. Am mai exista noi astazi? Si daca da, ce limba am fi vorbit? Ce au construit stramosii nostri in 2000 de ani, noi putem poci senini si cu zambetul pe buze in doar 20. Pe principiul: nu pot construi ei, cat putem poci noi!
Ci chi limba noastra?
Simplu. Am invatat internetul inainte de a sti sa scriem corect. Prea multe reguli si prea multe minusuri (pentru cunoscatori – a se citi cratime). Noi destepti estem: Scriem “miau” ca pisica, in loc de “mi-au”, “grasut-o”, in loc de “grasuto” si imperativul la persoana a II-a plural “lasa-ti”, in loc de “lasati”.
Initial am renuntat la gramatica pentru ca mai aveam 3 caractere in sms si 2 minute pe messenger. Acum, avem 500 de sms-uri si trafic nelimitat, dar continuam sa scriem la fel de prost. Nu ne mai cultivam, nici macar nu mai dormim pe camp, pentru ca trebuie sa fim mereu online. Inca de la 7 ani nu mai avem timp pentru ca ne-am facut primul cont de messenger. Nu muncim la birou, tocmai fiindca mereu cautam statusuri profunde, iar pe vechii prieteni aproape ca i-am uitat de cand vorbim doar cu foxy_87. Ce rost mai are sa batem la vecinul de langa, daca ii putem vedea pe webcam si amanta si pisica! Oricum ar fi, la noi totul “se merita”. Am inceput din caterinca si am sfarsit prin a uita ca verbul “merita” nu este reflexiv.
Folosim “mi-ar place” in loc de “mi-ar placea” (ex: mi-ar place sa cant manele, in loc de rock alternativ), “actibild” in loc de “abtibild” (ex: mi-am tunat dacia cu un actibild cu flacari, iar pe cel cu papagal l-am lipit smechereste pe brand), “afrodisiac” in loc de “afrodiziac” (romanii n-au nevoie), “asemeni” (probabil de la gemeni) in loc de “asemenea”, “monstra” (prea multe filme de Spielberg) in loc de “mostra”, “capsuni” in loc de “capsune” (capsunii sunt niste copaci rahitici de maxim 30 cm), “urcam sus” (pentru ca putem) si “coboram jos” (dupa ce am terminat treaba sus), “complect” in loc de “complet” (pentru complectari va rugam lasati un comentariu), “genoflexiune” in loc de “genuflexiune” (nu conteaza genul, cu totii facem genoflexiuni), “servici” in loc de “serviciu” (la ce rata de crestere a somajului avem, oricum acesta va deveni arhaism).
Tehnologia este cea care a scurtat drumul de la un deal la altul, dar tot ea ne apropie treptat de omul grotei:
Ce rost are limba-n gura,
Stam cu mana-n tastatura!
Continuarea in episodul urmator…
PS: Pentru cei interesati de traducerea conversatiei de la inceputul episodului, gasiti mai jos solutia.
PPS: Stiati bancul cu veverita:
“De ce isi tine veverita coada in spate? Ii place ei sa stea in fata!”
PPPS: Daca vrei sa stii ce raspuns sa dai la intrebarea “Unde te vezi peste 5 ani?” din cadrul interviurilor pentru un loc de munca, atunci duminica 22 noiembrie ar fi bine sa mergi la vot.
Totul a inceput azi-noapte cand vecinul de la 3 alerga bezmetic pe scari cu un bostan fioros in cap si-o pelerina stil batman din cearceaf alb-galbui urland: “Trick or treat, trick or threat!”. Dupa o “coma” scurta de 5 minute ne-am revenit si am sezut ca sa analizam situatia la rece (exact ca in bancul acela “Ce faci bade, sezi si gandesti? Nu, doar sed!”). Cele mai plauzibile raspunsuri au fost:
a venit apocalipsa!
bostanosul a vazut-o pe Elodia;
in sfarsit Hancu a nimerit-o cu prezicerea;
mancase vaca nebuna, pui “aviar”, porc gripat sau cine stie ce vietate imbolnavita in laborator…
…………….solutiile continuau sa apara, pana cand am zarit lipit pe geam afisul Halloween Party…
Dar oare de cand Halloween-ul face parte din traditia noastra?
Probabil eram hipnotizati de aventurile “Sarmanei Maria” si “Marimar”, in timp ce americanii infigeau Halloween-ul in calendarul nostru.
Cu 2000 de ani in urma, Asterix si Obelix (a se citi celtii) sarbatoreau la 1 noiembrie Anul Nou. In ajunul acestei zile, pe 31 octombrie, viii jucau table cu mortii. Festivalul se numea Samhain si in cursul acestuia druizii faceau focuri ritualice, consumau alcool si apoi de bucurie se imbracau in animale! Romanii reusesc in sfarsit sa cucereasca majoritatea teritoriilor celtice, profitand de faptul ca Asterix si Obelix aveau filmari la Hollywood. Este momentul in care doua festivaluri de origine romana se amesteca cu traditia celtica si astfel ia nastere Halloween-ul: Feralia, asa cum era numit in acea vreme, sarbatoare de comemorare a celor mai putin vii.
Ca reactie, Papa Bonifaciu al IV-lea desemneaza data de 1 noiembrie Zi a Tuturor Sfintilor. Denumirea in engleza era “All-Hallows”, iar ajunul ei “All-Hallows Eve”, devenind apoi Halloween. Imigrantii europeni ajung din greseala in Lumea Noua ducand odata cu ei si aceasta sarbatoare. Americanii se imbracau acum in costume si mergeau din casa in casa pentru a cere mancare sau bani spunand: “Trick-or-treat” (Ne dati ori aruncam cu oua in usa J))). Si uite asa am ajuns noi sa serbam o zi pagana care pentru traditia si cultura noastra nu simbolizeaza nimic. De aceea am decis sa o incadram in categoria chici-sarbatorilor.
Acest lucru nu inseamna ca trebuie sa renuntam la a sarbatori. Alternativa romaneasca cea mai apropiata este Sfantul Dumitru, 26 octombrie, cand se aprind focuri, se fac pomeni pentru morti, iar oile intra la iernat. In calendarul popular exista si un cichi-rit, in noaptea de 29 noiembrie, ajunul Sfantului Andrei, Noaptea Strigoilor.
Ce se intampla? Se ung usile si ferestrele cu usturoi contra strigoilor si probabil se pleaca la o petrecere din cauza mirosului. Se apara vitele cu mac si sare. Nu se matura de teama lupilor, se ascund melitele de teama strigoilor, iar daca este luna plina si cer senin, atunci dragi cichifani, iarna va fi moinoasa (nu stim ce inseamna, dar e de bine), in timp ce daca este nor, ploaie sau cichinea inseamna ca zapezile vor fi mari. Pe 30 noiembrie este SantAndrei, Cap de Iarna cum e numit popular. Ci chi noi? Mancam usturoi, nu ne pieptanam, nu pronuntam numele lupului si nu imprumutam din casa (nici banca!). Mai punem o crenguta de mar in apa, iar daca infloreste de Sfantul Vasile (1 Ianuarie) anul viitor va fi roditor (cichian).
Important de precizat este ca vechile sarbatori reprezentau ceva si nerespectarea lor atragea dupa sine pedepsirea persoanelor in culpa (te trazneste). Astazi, sarbatorile de genul Halloween nu sunt decat o miscare de marketing – un chici-show ieftin.
Am trecut cu greu peste momentul intalnirii cu Zorro-Cap-De-Bostan, dar ne-am amintit de celelalte gogosi de marketing ce ne sunt servite, de media, zilnic, cu polonicul. Ecoul acestora este puternic amplificat de multinationale.
Prima gogoasa: chici-iepurasul de Pasti. Asa cum am vazut recent pe Discovery, Bugs Bunny stie doar sa manance morcovi, nu sa se si oua. Cu siguranta Bugs Bunny nu aduce cadouri, iar la intrebarea ce ti-a adus iepurasul, cel mai bun raspuns ar fi: ciu-ciu!
A doua gogoasa: Brusc pe 14 februarie ne indragostim. La comanda. Toate lucrurile iau forma inimii: capace de wc, clatite, laptop-uri, permute (cu miile), chiloti… Asadar, de Valentine’s Day, cu totii trebuie sa fim combinati… nu conteaza ca ajungem cu un monstrulet langa noi cat timp putem intreba cu niste ochi dulci: “ Wanna be my Halloween? )”. Si aici avem o alternativa traditionala: Dragobetele (sau iubesti si castigi).
Nu avem nevoie de zile inventate. Totodata nu avem nevoie de o zi anume pentru a ne indragosti sau pentru a iubi pur si simplu. Putem oferi cadouri celor dragi si fara ajutorul iepurasului si uneori ne putem speria doar uitandu-ne in portofel. Locul dovleacului nu este in capul cuiva, ci mai degraba intr-o placinta.
Haideti sa aruncam la gunoi sarbatorile care nu ne reprezinta si sa petrecem romaneste, cum numai noi stim! Va urma…
PS : Urmareste-ne in continuare. In decembrie vom organiza primul cichivent la care vei fi invitat si tu.
In seara aceasta de la 18.45 spune-ti oful in direct la Anomalia Zilei pe http://www.radio.unsr.ro pentru a intra in direct adauga id-ul cichitineGo2 years ago
)”. Si aici avem o alternativa traditionala: Dragobetele (sau iubesti si castigi).
